Te îmbraci și iar, și iar
Zi și noapte ești un coșmar
Frumusețea este bună
Dar tu ești mai nebună
Ești frumoasă, ba urâtă
Mai termină-te cu scarba
Pleacă și zi ceva
Cum mai este frumusețea ta?
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație conflictuală cu frumusețea, oscilând între atracție și repulsie. Naratorul pare să fie obsedat de această frumusețe, dar o percepe și ca pe un coșmar, exprimând dezgust și dorința de a se elibera.