Dragă John,
Lungi erau nopțile când odată zilele mele se învârteau în jurul tău,
Numărând pașii, rugându-mă ca podeaua să nu se prăbușească,
Din nou.
Și mama mă acuza că-mi pierd mințile, dar eu am jurat că sunt în regulă.
Mi-ai pictat un cer albastru și te-ai întors și l-ai transformat în ploaie,
Și eu trăiam în jocul tău de șah, dar tu schimbai regulile toată ziua,
Întrebându-mă ce versiune de tine o să primesc de data asta la telefon
În noaptea asta.
Ei bine, am început să nu-ți mai răspund și cântecul ăsta e ca să-ți dai seama de ce:
REF: Dragă John, acum că-ai plecat le-am văzut pe toate.
Nu crezi că eram prea tânără ca să mă confrunt cu fata în rochie care plânge tot drumul către casă?
Trebuia să știi…
Ei bine, poate eu și optimismul meu orb trebuie să fim învinuiți,
Poate tu și nevoia ta bolnavă de a da dragoste și a o lua înapoi.
Și tu îmi adaugi numele pe lista ta lungă de trădători care nu înțeleg,
Și mă uit înapoi și regret cum i-am ignorat pe toți când mi-au spus „fugi cât de repede poți”.
REF: Dragă John, acum că-ai plecat le-am văzut pe toate.
Nu crezi că eram prea tânără ca să mă confrunt cu fata în rochie care plânge tot drumul către casă?
Dragă John, acuma văd că am greșit…
Nu crezi că la 19 ani sunt prea tânără ca să fiu jucată pe degete de jocurile tale întunecate
Când te-am iubit așa… trebuia să știu.
Ești un expert la scuze,
Și la ținut liniile neclare,
Niciodată impresionat de mine când îți treceam testele,
Toate fetele pe care le-ai alergat, secate, obosite, cu ochi lipsiți de viață,
Pentru că le-ai ars, dar eu ți-am luat chibriturile înainte ca focul să mă poată ajunge,
Așa că nu te uita acum, strălucesc ca artificiile peste orașul tău trist și gol.
REF: Dragă John, acum că-ai plecat le-am văzut pe toate.
Nu crezi că eram prea tânără ca să mă confrunt cu fata în rochie care plânge tot.
REF: Dragă John, acum că-ai plecat le-am văzut pe toate.
Nu crezi că eram prea tânără ca să mă confrunt cu fata în rochie care îți scrie în cântec?
Trebuia să știi,
Trebuia să știi,
NU crezi că eram prea tânără?
Trebuia să știi…
Sensul versurilor
Cântecul este o scrisoare de adio către un fost iubit manipulator. Artista își exprimă regretul pentru timpul pierdut și recunoaște că a fost prea tânără și naivă pentru a înțelege jocurile lui. În final, ea își recapătă puterea și își lasă trecutul în urmă.