Se-ntâmplă câteodată
Să cauți câte-o șoaptă
Să te ascunzi cu vise și să plângi
În liniștea uitată
Să spui că ești ciudată
Să spui că ești iubirea în cuvânt.
Cu visele pierdute dinspre rai
Fugeai, fugeai plângând în luna mai
Te căutam cu șoapta-n infinit
Iubirea a murit.
Ne iubeam, ne iubeam, dar vai
Nopțile de mai, mai stai, mai stai
Nopțile de mai, mai stai, mai stai
Plâng în luna mai, luna mai ai ai ai ai ai.
Acum că timpul plânge
Și-mi plânge inima
Nu te mai pot scoate din viața mea
Cu visele pierdute
Cu șoapte nevăzute
Cu lacrimi care curg în catifea.
Cu visele pierdute dinspre rai
Fugeai, fugeai plângând în luna mai
Te căutam cu șoapta-n infinit
Iubirea a murit.
Ne iubeam, ne iubeam, dar vai
Nopțile de mai, mai stai, mai stai
Nopțile de mai, mai stai, mai stai
Plâng în luna mai, luna mai ai ai ai ai ai.
Cu visele pierdute dinspre rai
Fugeai, fugeai plângând în luna mai
Te căutam cu șoapta-n infinit
Iubirea a murit.
Ne iubeam, ne iubeam, dar vai
Nopțile de mai, mai stai, mai stai
Nopțile de mai, mai stai, mai stai
Plâng în luna mai, luna mai ai ai ai ai ai
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și durerea după o iubire pierdută, amintindu-și de momentele frumoase din trecut, dar și de suferința prezentă. Naratorul nu poate uita persoana iubită, iar timpul pare să amplifice sentimentele de tristețe și melancolie.