Lasă-mă să te iubesc
Platonic,
Atingerile să fie doar,
Metafore.
Ca tot din jur doar să
Dispară.
Ce ai știut de ieri să se
Absoarbă.
Neînțeles să rămână ce
S-a uitat.
Și să treacă peste noi tot,
Ce n-am uitat.
Să treacă tot, ca și un râu,
Curgător.
Marmură cladă se zidește
Pe-al meu suflet.
Pe-al meu suflet singur,
Și trist.
Pe care tu, femeie, gheață
Ai sădit.
Liniște-n propria casă,
Este.
Dar n-o vreau pe ea,
Ci pe tine.
Dar tu plecași, fără să spui,
Ceva.
Ca și un vânt ce suflă aer,
Rece.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința unei iubiri platonice și durerea unei despărțiri. Naratorul se simte singur și trist după ce persoana iubită a plecat fără explicații, lăsând în urmă un sentiment de gol și marmură rece în suflet.