Împarte, Doamne, cu mine durerea
Din lacrima care te strigă
Și dă-mi alinarea și dă-mi mângâierea
Împarte cu mine durerea.
Împarte, Doamne, cu mine tăcerea
Ce noaptea se lasă pe ploape
Când somnul sau moartea sunt tot mai aproape
Împarte cu mine tăcerea.
Dă, Doamne, iarnă să mă adoarmă
Să mă îngroape cu tot cu toamnă
Să cadă albă peste destine
Să nu mai știe nimeni de mine.
Împarte, Doamne, cu mine trădarea
Cu care mă acoperiră
Șterge-mi din lacrimă chinul și sarea
Împarte cu mine trădarea.
Împarte, Doamne, cu mine minciuna
Zvârlită pe singurătate
Și liniște pune acum peste toate
Împarte cu mine minciuna.
Dă, Doamne, iarnă să mă adoarmă
Să mă îngroape cu tot cu toamnă
Să cadă albă peste destine
Să nu mai știe nimeni de mine.
Împarte, Doamne, cu mine iubirea
Risipa ursită risipei
Și lasă uitarea la marginea clipei
Împarte cu mine iubirea.
Împarte, Doamne, cu mine tristețea
De-ai pune pe umeri povara
Durerii tăcere, minciunii trădării
Împarte cu mine tristețea.
Dă, Doamne, iarnă să mă adoarmă
Să mă îngroape cu tot cu toamnă
Să cadă albă peste destine
Să nu mai știe nimeni de mine.
Dă, Doamne, iarnă să mă adoarmă
Să mă îngroape cu tot cu toamnă
Să cadă albă peste destine
Să nu mai știe nimeni de mine
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință profundă de eliberare de suferință și trădare, implorând divinitatea să împartă durerea și să aducă uitarea. Iarna este invocată ca un simbol al sfârșitului și al uitării, o dorință de a dispărea și de a fi îngropat sub zăpadă.