Suflet de plastic
Din păcate omu-i unul
Are mintea cât e oul
Facem lucruri regretate
Viețile noastre sunt pătate
Cu toți ne plângem dar degeaba
Pe toate le pierdem în grabă.
Relativă, negativă e întrebarea
Despre lumea asta
Cine mă împinge, mă-ncinge, mă stinge?
Viața asta, cu durere, unde-s multe lacrimi
Strigă tare că te doare
Ș-ai să vezi cum este.
REFREN: Eu mă revolt cu un scop
Care să schimbe tonul
Știu să dezvolt un cuvânt
Care să înfrângă răul
Mă aprind în visul meu
Sper să nu regret
Dau tot ce pot nu mă rog
Pentru că știu să văd!!
că ca un minut sau două
Ca să vă exprim eu vouă
Tot ce pare mult prea sigur
Cred că se dizolvă-n neguri
Ne închidem în pretexte proaste
Pretindem că toate-s ale noastre
Obiectivă, indecisă-i antiteza
Ce ne definește
Nu mă doare dar îmi pasă
Tot ce ne lovește
Sunt orbit amețit
Sper să îmi revin
Ca să strig, să exprim
Totul prin priviri.
REFREN: Eu mă revolt cu un scop
Care să schimbe tonul
Știu să dezvolt un cuvânt
Care să înfrângă răul
Mă aprind în visul meu
Sper să nu regret
Dau tot ce pot nu mă rog
Pentru că știu să văd!!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de revoltă față de problemele vieții și o dorință de schimbare. Vorbește despre regrete, durere, dar și despre speranța de a depăși obstacolele și de a găsi un scop.