Bade, cât ai fost de mândru,
Acum mi te bate vântul
Și mi te-ai adus de șele,
Te-or ajuns blesteme grele.
De la luncă treci pe seară
Galbin ca turta de ceară,
Te-or mâncat lucru-n ogor,
Nopțile cu al meu dor.
Sufletul tău chinuit
De ani buni n-o mai iubit,
N-o iubit, nu i-o fost bine
Că o fost trăsnit de mine.
Haide, bade, haida iară
Să ne mai iubim o seară,
Mai o seară și te-i duce
Și-i uita de gură dulce,
Și-i trăi tot cu urât
Cu mândra ce-ai căpărât.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul și suferința unei femei față de un bărbat (bade) care a fost cândva mândru, dar acum este chinuit de blesteme și dor. Ea își amintește de vremurile bune și îi propune o ultimă seară de iubire, conștientă că el va pleca și va uita de ea.