La toți dragostea li-i dată,
Mie nu mi-a fost lăsată,
N-am avut noroc de drag
Măi bădiță, om pribeag,
Ce-am iubit n-a fost iubit
Că numai m-ai amăgit.
Lua-te-ar boala, om frumos,
Sufletul din mine-ai scos,
Numai ochii mi-ai lăsat
Ca să văd pe unde calc,
Să mă uit tot în pământ
Și să merg pe drum plângând.
Dacă m-aș fi nădăjduit
C-am atât de pătimit
Mă feream din drumul tău
Și scăpam, badeo, de rău,
Decât să te fi aflat
Boală grea să-mi fi rugat
Că de boală-aș fi zăcut,
Dar de tin’ n-aș fi știut.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei persoane care nu a avut noroc în dragoste și se simte trădată și amăgită. Ea regretă că l-a cunoscut pe cel care i-a provocat suferința și preferă să se fi îmbolnăvit decât să treacă prin această experiență.