Pe badea de la sălaș
Îl cunosc numai pe pași,
Aici vine-aici se duce,
Dor îmi lasă, dor mi-aduce.
Blestemat îi bădița
Nu-și arată dragostea,
De-l întreb de dor, el tace,
Badea-i lotru, se preface.
De min’ de nu i-ar plăcea
Ulița nu mi-ar trecea,
N-ar căuta cu ochii roată
Numai la mine la poartă,
Ar pune capu-n pământ
Și s-ar duce fluierând.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința unei fete pentru un băiat (badea) din sat, care nu-și arată sentimentele direct. Ea observă semnele subtile ale interesului lui, dar este frustrată de faptul că el nu-și mărturisește dragostea.