Gândești, speri, aștepți o viață bună
Nu ai cum și nu-i o glumă
Te gândești că ești bărbat
Și că ai de demonstrat
Dar ești ignorat
În final uiți de tot ce ai sperat
Te apuci de furat
Din casa de la tine…
Copile,
Ai învățat odată că nu este bine.
Uiți de mama, uiți de tata
Uiți de tot ce-a fost odată
Apoi dai de o fată
Care îți fute creierii
Te face să-ți uiți prietenii
Dar te lasă într-o zi
Ai da timpu-napoi
Ca să fii printre copii.
Uită,
Ești un ratat ca mulți alții.
Cauți un adăpost
Ajungi să torni la post
Vrei să scapi de trecut
Ești caput
Vrei s-o iei de la-nceput
Ți-e dor de cei de demult
Nu și de cei care te-au băgat în bucluc
Ai vrea să-i ai sub papuc
Să le arăți prin ce-ai trecut
Să-ți recapăți ce-ai pierdut
Apoi să pui punct
Degeaba o vei lua de la început
Îți dezamăgești propria ființă
Nu mai ai credință
În nimeni și nimic
Ești jalnic.
Viața ta e un șir de elegii
Alcătuite din tampenii
Faci mărturisiri
Care trebuiesc păstrate
Nu aruncate,
Frate.
Ești praf
Caracterizat drept ultimul ratat
Ți-ai ratat șansa pentru care ai luptat
Acum ești disperat
Și-aștepți ziua-n care vei fi iertat.
Așteaptă mult și bine
Acum nimeni nu dă 2 bani pe tine
Și speri că o să-ți fie bine
Cum poți să mai ai vise
Când idealurile tale nu pot fi atinse
În curând luminile v-or fi stinse
Și de tine niciodat’ aprinse.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui om care a făcut alegeri greșite și a ajuns într-un punct de regret profund. El își dă seama că și-a ratat șansele și că a pierdut credibilitatea în fața celorlalți, ajungând să fie disperat și să aștepte iertarea, deși șansele sunt minime.