Nu e, nu e, nu e, nu e nimeni care să nu fi plecat
Undeva, vara asta, și să nu se fi distrat
Poate, poate, poate, poate, anul viitor
Ne luăm o roabă de nisip și-o pun în dormitor
Și când să te-mprumuți așa, să te gândești…
Ooo, și în vacanță când vrei s-o tai
Îți amintești câte rate ai
Ești mai sărac decât te credeai
Ooo, știu că pe plajă ai fi vrut să stai
Dar să primești trebuie întâi să dai
Și dai mai mult decât poți să ai.
Nu e, nu e, nu e, nu e știre pe care s-o fi ratat
Și la live-uri pe Facebook, eu să nu mă fi uitat
Toată, toată, toată, toată lumea o ardea în slip
Eu mă gândeam, serios, dacă îmi trebuie doi rinichi
Și când să te-mprumuți așa, să te gândești…
Ooo, și în vacanță când vrei s-o tai
Îți amintești câte rate ai
Ești mai sărac decât te credeai
Ooo, știu că pe plajă ai fi vrut să stai
Dar să primești trebuie întâi să dai
Și dai mai mult decât poți să ai.
Și de rate nu poți să scapi
Îți luăm tot, de rămâi în șlapi
Nu poți nici cu dar, nici fără ea
Rata ta, dobânda mea.
Mi-am luat acum cinci ani un slip
Nici până acum n-a fost în el nisip
Eu nu mai pot să trăiesc așa
Rata ta, dobânda mea.
Și în vacanță când vrei s-o tai
Îți amintești câte rate ai
Ești mai sărac decât te credeai
Știu că pe plajă ai fi vrut să stai
Dar să primești trebuie întâi să dai
Și dai mai mult decât poți să ai.
Ooo, și în vacanță când vrei s-o tai
Îți amintești câte rate ai
Ești mai sărac decât te credeai
Ooo, știu că pe plajă ai fi vrut să stai
Dar să primești trebuie întâi să dai
Și dai mai mult decât poți să ai…
Sensul versurilor
Piesa descrie cu ironie realitatea multora care, deși sunt împovărați de datorii, visează la vacanțe și la o viață mai bună. Versurile subliniază discrepanța dintre dorințe și posibilități, accentuând ideea că pentru a primi, trebuie mai întâi să oferi, chiar și atunci când nu ai de unde.