Măi bădiță, bădișor,
Nu-mi trimite atâta dor,
Nici pe apa din izvor,
Nici pe vântul călător.
Mai bine hai, bade, tu,
C-a să-mi mai alini dorul
La măruțul din livadă
Unde-am fost și astă-vară.
La măruțul dintre nuci
Unde ne-am iubit și-atunci
Bade, dacă nu-i veni,
Eu pe altul mi-oi găsi.
Că-s fată tinerea
Și nu pot dorul purta
Și mă tem de atâta dor
C-aș putea, bade, să mor
Și să duc pe veci cu mine
Dorurile de la tine.
Sensul versurilor
O fată își exprimă dorul față de bădița ei și îl îndeamnă să vină să o vadă. Dacă el nu vine, amenință că își va găsi pe altcineva, deoarece nu mai poate suporta dorul.