Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei
Să-i împarți în două cete, în smintiți și în mișei,
Și-n două temnițe largi cu de-a sila să-i aduni
Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni.
Că noi n-am îngenunchiat decât pentru Tatăl din Cer
Ce acum ne privește cu lacrimi în ochi și eu sper,
Să trimită iar foc din cer ca să-i curețe pe toți
Homosexuali, imbecili și tot restul de idioți.
Ce au un singur scop care doar dracu’ îl adoră
Să reînvie iar orașele Sodoma și Gomora,
Nu vom accepta ca țara să se ducă jos și iată,
Ea cu prețul sângelui mereu e apărată.
Refren:
Cei ce nu cunosc adevărul să nu disprețuiască
Chit că-i bună sau e rea, să știți că este țara noastră
Cine nu știe istoria din popor și-ale ei tradiții,
Este ca și un copil care nu și-a cunoscut părinții.
Chiar de unii tre’ să moară adevărul va învinge
Cotropiți am fost mereu dar din suflet focul nu stinge,
Prefer să mor în mocirlă într-o Românie mare
Decât să sclavagesc acum peste hotare.
O țară care acceptă orice fel de necuviință
Singură se va distruge că acceptă falsă credință,
Noi putem domina neamul din război să facem pace
Dar uite, ne luptăm între noi și asta ne place.
De ce tăiem rădăcinile ce susțin țara noastră
Când au fost doar lupte grele pentru ea ca să trăiască,
Ne place să ne mințim singuri și doar ca să bârfim
Din istorie ne ștergem singuri că doar așa gândim.
Tonalitatea și limbajul este tot ce-avem mai bun
Și libertatea noastră și sufletul nostru român,
Că dacă libertatea e pierdută o poți câștiga iar
Dar naționalitatea va muri și-ai luptat în zadar.
Ne-am unit, ne-am dezbinat și tot n-am învățat nimic,
De aceea îmi ridic acum ochii spre cer și zic:
„Mulțumesc lui Dumnezeu că m-am născut aici
Și iată, sunt român și-n suflet, și-n acte, și merg până la capăt.”
Refren:
Cei ce nu cunosc adevărul să nu disprețuiască
Chit că-i bună sau e rea, să știți că este țara noastră
Cine nu știe istoria din popor și-ale ei tradiții,
Este ca și un copil care nu și-a cunoscut părinții.
Chiar de unii tre’ să moară adevărul va învinge
Cotropiți am fost mereu dar din suflet focul nu stinge,
Prefer să mor în mocirlă într-o Românie mare
Decât să sclavagesc acum peste hotare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un patriotism vehement și o indignare față de decăderea morală percepută a societății românești. Autorul își exprimă dorința de a proteja identitatea națională și valorile tradiționale, chiar cu prețul sacrificiului personal.