Hai mare și mai mare, mireasa-i de valoare,
Mireasa și ginerele de nimica n-are frică.
Salo, Salomea, ce frumoasă e femeia,
Atât cât e de frumoasă, te face să zbori din casă.
Mă mândresc și merge, am toți frații lângă mine,
Mă mândresc și merge, am toți frații lângă mine.
Dacă nu te cunoșteam, duceam viața de golan,
Dar viața s-a schimbat mult, de când tu ai apărut,
Recunosc, sunt vagabond, dar fără tine nu pot.
Viața mea s-a schimbat mult de când tu ai apărut.
Frumusețea ta-i de vină, ce mă sapă la inimă,
Te iubesc cu adevărat, nu mai mă lăsa supărat,
Chiar dacă eu mai greșesc, tot pe tine te iubesc,
Te iubesc ca viața mea, că nu am pe altcineva.
M-am obișnuit cu tine și știi, numai tu știi bine,
Nu mai pot ca să suport, viața asta fără rost.
Frumusețe ca a ta, nu mai are nimenea,
Viața mea e-n mâini la tine, ai grijă ce faci cu mine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și transformatoare. Naratorul își exprimă recunoștința față de persoana iubită, care i-a schimbat viața în bine, scoțându-l dintr-un stil de viață nesăbuit. El își declară afecțiunea și dependența de ea, subliniind frumusețea ei interioară și exterioară.