E noapte, oftez întruna,
Și vorbesc plângând cu luna,
Să trimită stelele
Să șteargă lacrimile,
Că de cine mi-a fost drag, m-a lăsat plângând în prag,
Și acum nu are cine,
Să m-alinte și pe mine.
Refren:X2
Doar luna și stelele mi-au rămas să-mi șteargă lacrimile de pe obraz,
Doar luna și stelele mă iubesc în noapte, în lumina lor mă-ncălzesc.
Luna, luna și voi, stele,
Voi știți lacrimile mele,
Vreau și eu un suflet bun,
Să am focul cum să-i spun.
Că de cine mi-a fost drag, m-a lăsat plângând în prag,
Și acum nu are cine,
Să m-alinte și pe mine.
Refren:X2
Doar luna și stelele mi-au rămas să-mi șteargă lacrimile de pe obraz,
Doar luna și stelele mă iubesc în noapte, în lumina lor mă-ncălzesc.
Refren:X2
Doar luna și stelele mi-au rămas să-mi șteargă lacrimile de pe obraz,
Doar luna și stelele mă iubesc în noapte, în lumina lor mă-ncălzesc.
Refren:X2
Doar luna și stelele mi-au rămas să-mi șteargă lacrimile de pe obraz,
Doar luna și stelele mă iubesc în noapte, în lumina lor mă-ncălzesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei persoane părăsite de cineva drag. Caută consolare în natură, personificând luna și stelele ca fiind singurele care îi mai oferă alinare și înțelegere în suferință.