Vorbesc cu ele,
zilele mele,
cu alea bune, cu alea rele.
Cu supărare în suflet le-am pierdut,
de-ar fi să fie încă o mie,
le-aș trăi toate cu bucurie,
oricâte rele ar fi,
știu ce am de făcut.
Unde am greșit am înțeles,
că n-am zâmbit mai des.
Dar nu înțelege viața mea,
că eu mai vreau să zac, să mă bucur de ea,
dar ea parcă ar pleca.
Dar nu înțelege viața mea,
că eu mai vreau o zi și încă zece mii să fie, oricum or fi.
Când era bine, uitam de mine,
ba nu-mi place, ba nu-mi convine,
orice aș fi avut nu mă mulțumea,
ba am prea multe, ba prea puține,
ba e aiurea, ba nu e bine,
și zi de zi așa viața mea așa trecea.
Unde am greșit am înțeles,
că n-am zâmbit mai des.
Dar nu înțelege viața mea,
că eu mai vreau să zac, să mă bucur de ea,
dar ea parcă ar pleca.
Dar nu înțelege viața mea,
că eu mai vreau o zi și încă zece mii să fie, oricum or fi.
Dar nu înțelege viața mea,
că eu mai vreau să zac, să mă bucur de ea,
dar ea parcă ar pleca.
Dar nu înțelege viața mea,
că eu mai vreau o zi și încă zece mii să fie, cum or fi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pentru momentele pierdute și dorința de a trăi viața cu mai multă bucurie. Artistul reflectă asupra greșelilor din trecut și asupra incapacității de a aprecia prezentul, exprimând dorința de a mai avea o șansă.
