Doi nouă, doi zece.
Hai și cu melodia
care sparge România.
Și, și, și, și să înceapă șmecheria.
Cine este șmecher, cine se pune cu mine?
Nu-mi găsesc rival.
Să fugi când mă vezi pe mine, ascunde-te bine
că poate te sap.
Cine este șmecher, cine se pune cu mine?
Nu-mi găsesc rival.
Să fugi când mă vezi pe mine, ascunde-te bine
că poate te sap.
Cine nu mă știe, rușii de să-i fie,
eu sunt șef în România,
frate cu șmecheria,
așa mi-e meseria,
sunt stăpân în România.
Cine nu mă știe, rușii de să-i fie,
eu sunt șef în România,
frate cu șmecheria,
așa mi-e meseria,
sunt stăpân în România.
Du-te și fă nani
că nu-ți ajung banii,
ieși din fața mea.
Ciocul mic și ia viteză
ca să nu ți-o iei în freză,
dacă ții la viața ta.
Du-te și fă nani
că nu-ți ajung banii,
ieși din fața mea.
Ciocul mic și ia viteză
ca să nu ți-o iei în freză,
dacă ții la viața ta.
Cine nu mă știe, rușii de să-i fie,
eu sunt șef în România,
frate cu șmecheria,
așa mi-e meseria,
sunt stăpân în România.
Cine nu mă știe, rușii de să-i fie,
eu sunt șef în România,
frate cu șmecheria,
așa mi-e meseria,
sunt stăpân în România.
Cine nu mă știe, rușii de să-i fie,
eu sunt șef în România,
frate cu șmecheria,
așa mi-e meseria,
sunt stăpân în România.
Sensul versurilor
Piesa exprimă superioritatea și dominanța naratorului în România. El avertizează pe oricine ar încerca să-l înfrunte, subliniind statutul său de lider și importanța respectului.