Pe drumul care ai plecat
Și frunzele s-au scuturat
Florile au ofilit
Că m-ai lăsat nefericit.
Cât ți-am plâns eu urmele
M-au văzut doar stelele
Noaptea cât plângeam la geam
Și pe tine te strigam.
Refren:
Stau și îți plâng urmele
Să mă vadă stelele
Să mă audă Dumnezeu
Cât plâng eu, de dorul tău.
Refren II:
Stau și îți plâng urmele
Să mă vadă stelele
Să mă audă Dumnezeu
Cât plâng eu, de dorul tău.
Aș vrea ca pragul casei mele
Să îl mai treci măcar o dată
La poarta sufletului meu
Aș iubirea ta să bată.
Aș vrea ca pragul casei mele
Să îl mai treci măcar o dată
La poarta sufletului meu
Aș iubirea ta să bată.
Refren III:
Stau și îți plâng urmele
Să mă vadă stelele
Să mă audă Dumnezeu
Cât plâng eu, de dorul tău.
Refren IV:
Stau și îți plâng urmele
Să mă vadă stelele
Să mă audă Dumnezeu
Cât plâng eu, de dorul tău.
Refren V:
Stau și îți plâng urmele
Să mă vadă stelele
Să mă audă Dumnezeu
Cât plâng eu, de dorul tău.
Refren VI:
Stau și îți plâng urmele
Să mă vadă stelele
Să mă audă Dumnezeu
Cât plâng eu, de dorul tău.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă resimțită în urma unei despărțiri. Naratorul își plânge iubirea pierdută și speră la o reîntoarcere, implorând divinitatea să-i audă suferința.