Omul în viața asta mai greșește, mai greșește,
Dar să n-aud pe vreunul că iubește, că iubește,
C-am iubit și eu la viața mea, viața mea
Știu de ce e în stare dragostea, dragostea.
Refren:
Am avut femei o mie toată viața mea
Cine poa’ să-mi spună mie ce e dragostea
Azi o ai dar mâine nu, nu se poate
Cu niciuna nu rămâi se duc toate. X2
Să nu-mi zică mie cineva, mie cineva
Că-i atât de bună dragostea, dragostea,
C-am iubit în viața nebunește, nebunește
Dar greșeala asta se plătește, se plătește.
Refren:
Am avut femei o mie toată viața mea
Cine poa’ să-mi spună mie ce e dragostea
Azi o ai dar mâine nu, nu se poate
Cu niciuna nu rămâi se duc toate. X4
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul și deziluzia față de dragoste, după o viață trăită cu multe femei. Vorbitorul avertizează asupra suferinței pe care o poate aduce dragostea, bazându-se pe experiența sa personală.