Zi de zi mă gândesc
Și privesc
La poza cea rămasă
Doar atât mi-ai lăsat
Și-ai plecat
La celălalt bărbat
Nu mai vreau să te împart
Eu nu mai vreau…
Poza ta îmi face rău
De ce nu pot fi doar al tău?
Dragoste, plâng, privesc și-mi amintesc…
Doamne, cât pot s-o iubesc…
Poza ta îmi face rău
De ce nu pot fi doar al tău?
Dragoste, plâng, privesc și-mi amintesc…
Doamne, cât pot s-o iubesc…
Ceas de ceas al tău glas îl aud
În mintea mea
Să renunț nu m-am gândit
De ce eu nu m-am oprit la timp?
Nu mai vreau să te împart
Eu nu mai vreau…
Poza ta îmi face rău
De ce nu pot fi doar al tău?
Dragoste, plâng, privesc și-mi amintesc…
Doamne, cât pot s-o iubesc…
Poza ta îmi face rău
De ce nu pot fi doar al tău?
Dragoste, plâng, privesc și-mi amintesc…
Doamne, cât pot s-o iubesc…
Poza ta îmi face rău
De ce nu pot fi doar al tău?
Dragoste, plâng, privesc și-mi amintesc…
Doamne, cât pot s-o iubesc…
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul unui bărbat după ce a fost părăsit de iubită. El se agață de amintiri, simbolizate de o fotografie, și suferă pentru că nu o mai poate avea.