Stau singur în gară
În gară pustie
Și-mi aștept iubirea
La mine să vie.
Câte lacrimi am vărsat
Iubire când ai plecat
N-ai știut că sufăr mult
Of, iubire, te-am pierdut.
O aștept o viață
O aștept mereu
Să stingă durerea
Ce o port mereu.
Nici un om nu trece
Poate că-i bine
Să nu-mi vadă ochii
Ce plâng după tine.
Un tren ne-a fost martor
Când ne-am întâlnit
Și-o gară pustie
Când ne-am despărțit.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de singurătate și durere ale unei persoane care așteaptă în gară revenirea iubirii pierdute. Gara devine un simbol al despărțirii și al amintirilor dureroase.