Nimeni Altu’ feat Aforic, Dj Sonia & Sek93 – Frunze Diferite

Nu facem rap pentru bani
Avem respect pentru fani
Suntem mai underground decât artiști morți de treizeci de ani
Nimeni Altu’, Aforic,
Atac demonic
Problema-i gravă
Reprezentăm ramura cea mai bolnavă
Suntem frunze diferite, totuși din același ton dăm
Cu-o mână pe bere, cu-o mână pe microfon
Facem show,
Aducem ceva nou
Tu pici de bou, jos
Concurența demonstrează cât sună de prost
Prea mulți au fost, prea mult au vrut să fie sau măcar să pară
Prea mulți copii se bagă singuri în seamă-i separă
Adevaratul MC,
Drace, wannabe și
Vei descoperi că nu e chiar așa cum știi
Sunt mulți băiețași
Care de fapt sunt lași
Și cei mai mulți rapperi pe care-i vezi la TV sunt falși
Sunt multe compromisuri pe care le fac
Și-nghit atâtea faze de c***t
Ca să semneze un contract
Prea puțini sunt în stare să reprezinte
Deci sunt prea multe microfoane care-ajung în mâini greșite
Și mulți dintre
Puțini au prea puține cuvinte
Așa că țineți minte
Noi suntem frunze diferite.
Suntem frunze diferite
Ochi pentru același ochi și dinte pentru dinte
Cerem scuze, domnule președinte
Suntem doi
Provocăm război
Celor noi
Celor ce nu-s ca noi
Tu ce, ești celebru zi de zi-n gunoi
Cred că inspirația o extragi de la rebu
Ești rebut
Te-nchizi, te f*t,
Nu te prinzi, te mut
Te vinzi, nu te mai ajut
Nu-i vorba de întrecere
Nu-i nici o petrecere
Doar ne-nțelegere
Suntem asasini tăcuți
Plătiți să se facă plăcuți
Fii atent la ce spun
Comunic ce compun
Și descompun
Poponari mai abili ca Mircea Zara
Sparg ușor întreaga sală și execut ca Che Guevara
Ei ne zic că hip hop-ul e al lor
Și ei zic că Bonux, ar fi patru fraieri, sar și-i fumez ca Filimon
Și-i dezic, te trec fiori
Când afli că-n hip hop e-o unitate și noi suntem dezertori
Trei culori plus o onoare-avem de apărat
Am în spate brigada de fete
Trag copii de plete
Îți fac un pic de certe-n MC
Și când vin la disco
La concerte comerciale fără de cisco
Vin ca Gina c-un pistol
Vin și pe viscol
Și-mi dai ocol
Fără să-ți mai scuturi șapca-n fața mea
Tragi de față, îți trag fața-n p**a mea
Și să fugi,
Că toamna-ncep să cadă frunze diferite după nopți prea lungi.
Aud chestii diferite
De la frunzele mâhnite
Care vor să pară că primează, dar sunt ofilite
Din minte
De tot ce simte
De tactică și printre
Ei e un pion mereu care se prinde
Toți dintre noi care-avem boli diferite
Dintre toți cei ca noi se tratează și nu-și permite
Minte, cei care spune,
Nu spune pe bune
Spune doar minciune, dume
Lasă, ajung negreșit la lume
Dar poate tu știi să separi
Parcă dai dovadă de înțelepciune sau doar pari
Eu par
Nu am o mână, dar pot să-mi achiziționez
Pentru voi, în direct, nu evoluez
Man, simți și tu? Da
Simt și eu
Pulsul este greu
Toți de-aici credem că nu e un zeu
Sunt mai mulți, sau nu e nici unul
Stai să dea cu pumnul
Deci găsește-alternative până nu-ți cade plămânul
O yeah, frate, trag, de ce
Nu mă uiți, de ce
Te întrebi de ce
Sunt ca C.T.C.
Eu de ce
Mă frământ și ce
Găsesc numai când
Deci de ce
Să nu mă pun și să nu ascult
Mă exprim prin hip hop, deși știi că nu e nou
Și vin dintr-un loc
Unde mijlocul e scop
Stop frate,
Idei furate, frate
Parcă toate
Sunt făcute să dureze cât jumate
Apar mereu prin spate
Mergând ușor în miez de noapte
Meditând la ce ai zis și mai departe
Încerc să nu ratez, dar totuși încerc și poate
O să mă rănesc gândind, tre’ să rău mai mult din coate.
Pace pentru toți românii care n-au ce face
Și romancele ce-l au pe vino-ncoace
Pace pentru flori pe piept
Cântece de ce-au plecat în locuri fără durere
Sau întristare, pace pentru frunze diferite
Din același pom, în scară
Evident că firm-avem și totuși nu apar
Oricum de cât de mică-i în comportament schimbare
Tot copii care mai pun accent pe toale
Ar mai da vorbe goale
Vor să fac și parale
Meditez și controlez pe celulare
Hai, deschideți cutia, să iasă și speranța
Că mai aveți de mers ca de la București pan-la Constanța
Am învățat la școala veche
Unde se vorbea frumos,
Picta-n pereți
La băieți
Și p-urmă mai dădeam un cros
Și dacă v-aș da
Singurul cuvânt urât din viața mea
E o pungă de dava.

Sensul versurilor

Piesa este un manifest al autenticității în scena hip-hop românească. Artiștii se poziționează ca fiind diferiți de mainstream, criticând compromisurile și superficialitatea din industrie. Ei își afirmă identitatea unică și angajamentul față de valorile underground.

Lasă un comentariu