Nimeni Altu’ feat Veritasaga – Pe Partea Ciudată a Străzii [Cutia cu Amintiri]

[Nimeni Altu’]
Când eşti obişnuit să fii rănit, obişnuieşti să răneşti.
Când eşti prea des vorbit, începi să te gândeşti
de ce nu mai crezi în poveşti. De ce e lumea aşa?
De ce-s copii ce vând verighetele bunicilor să-şi cumpere dava?
De ce ai mei se regăsesc doar în filme de genul dramă?
În personaje cu aceeaşi proastă situaţie materială?
Pe mine de ce mă cheamă noaptea oameni ce nu mai sunt?
Şi de ce fiecare îmi şopteşte câte un cuvânt?
De ce mă macină din 2003 gândul cel mai trist?
Să dai pe gheaţă tovarăşi cu banii, să te sinucizi.
Să vrei să mai cânţi despre toate astea e prea greu
Când toţi artiştii tremură de frig în acelaşi troleu.
Prea mulţi văd viaţa în alb-negru, puţini o văd în culori,
iar diferenţa dintre noi e de la buruieni la flori,
pentru că diamantele scumpe se găsesc doar în noroi
şi de-asta muzica noastră e underground pentru voi.
Atâţia care nu ne înţeleg, chiar nu înţeleg,
tineri căsătoriţi vând suflete pentru un trai decent.
În zilele astea tre’ să fii norocos s-ajungi bunic
şi sănătos, fii fericit dac-o s-apuci s-ajungi tătic.
Când prietenii tăi sunt prea drogaţi ca să mai fie prietenii tăi,
iar banii câştigaţi sunt prea puţini ca să faci ce vrei cu ei, deci îi bei.
Găseşti pe strada alăturată un băieţaş de-un metru şi-o şchioapă,
dar care poa’ să te facă să crezi că el chiar poa’ să te bată.
Găseşti băieţii cu care visai la colţ de bloc acum şapte ani,
pentru care traficul de droguri a devenit principala sursă de bani.
În prima zi când ies din puşcărie îi văd tripaţi prin intersecţie
şi panicaţi de libertate cum ar fi mulţi în prima zi de detenţie.
Eu rămân acelaşi nebun, prizonier al sensului comun,
dar sunt nemuritor dacă am murit iar tu poţi să m-asculţi acum,
căci fizic sunt doar o adunătură de oase într-un coşciug,
v-am zis ce n-au apucat să scrie Carianopol şi Coşbuc.
[Refren]
[Nimeni Altu’]
Eu merg pe partea ciudată a străzii
Unde băieţii n-aplică legea justiţiei, ci legea brigăzii.
[Jhivago]
Eu merg pe partea ciudată a străzii
Privind cu ochii vânătorului din locul prăzii.
[Nimeni Altu’]
Eu merg pe partea ciudată a străzii
Unde băieţii n-aplică legea justiţiei, ci legea brigăzii.
[Jhivago]
Eu merg pe partea ciudată a străzii
Privind cu ochii vânătorului din locul prăzii.
[Jhivago]
Mă caut în gând, caut ceva care să-mi dea avânt
şi ies să fac câţiva paşi, respir adânc
şi simt cum aerul rece îmi curăţă plămânii arşi
când trec clipeşte câte-un felinar.
Parcă dă semne că el mă înţelege măcar
şi străzile simt, şi străzile ştiu
se bucură că le pătez faţa cu mersul meu de parcă scriu
pe foile de asfalt viu.
Când trec pe lângă parc aud voci de copii
zâmbesc, gândindu-mă c-o să mă laud când o să fiu tătic
”Îl vezi p-ăla de-acolo care a dat gol? Da, ăla mic! ”
Dar până atunci mai e.
Doi bulangii se lovesc de mine şi-mi spun
„Vezi pe unde mergi, c****! „, îmi văd de drum
scot o ţigară, trag un fum
câţiva băieţi pe care-i ştiu o ard pe-afară, mă cheamă la o sticlă.
Cică sunt bulangiu, că nu stau la o caterincă.
Drogaţii vând haine sub preţ, fete-şi privesc prietenele cu dispreţ
cum urcă într-un BMW sau într-un Merz.
Parcă sunt şi actor şi privitor
în filmul care îmi defineşte viaţa, îmi dă ritmul.
Ajung la bloc, urc scările şi înţeleg că toate sunt la loc
şi nu mai ştiu deloc de ce-am ieşit
m-aşteaptă perna, străzile îmi spun „Somn uşor”, m-am regăsit.
[Refren]
[Nimeni Altu’]
Eu merg pe partea ciudată a străzii
Unde băieţii n-aplică legea justiţiei, ci legea brigăzii.
[Jhivago]
Eu merg pe partea ciudată a străzii
Privind cu ochii vânătorului din locul prăzii.
[Nimeni Altu’]
Eu merg pe partea ciudată a străzii
Unde băieţii n-aplică legea justiţiei, ci legea brigăzii.
[Jhivago]
Eu merg pe partea ciudată a străzii
Privind cu ochii vânătorului din locul prăzii.