Ai mei încă mai poartă mândria de-a trăi în România
Cu toate că viața lor e cam o luptă cu tragedia
Se înfruptă din via cu struguri amari
Și-aleargă după bani mai repede decât ogarii afghani.
Sunt atâția ani în care au visat
La un trai măcar decent, trăind același prezent furat
Și e păcat să știi că timpul curge, viața se duce
Amară sau dulce, fiecare o duce după cum fuge
După fericire. Parcă am fi făcuți s-avem aceeași fire
Ca niște roboți… și la costum sunt prea mulți hoți
Fură de la toți, închid porți pentru mulți români
Și-au vândut până și cel mai scump testament de la străbuni.
Suntem blestemați să fim aici fără prea mulți amici
Dar să luăm decizii importante la ghici
Ăștia ne înțeapă ca niște arici și doare
Mă întreb, oare de ce mai purtăm țoale cu buzunare?
[Refren]
Știu că simți ce zic că știu că simt ce zic
Când inima te întreabă ce-ai pățit iar tu-i răspunzi mințind ”Nimic! ”
Și dai la schimb o seară pe-acorduri de chitară
Mai lași o sticlă goală, mai rupi o țigară.
Știu că simți ce zic că știu că simt ce zic
Când inima te întreabă ce-ai pățit iar tu-i răspunzi mințind ”Nimic! ”
Dai la schimb o seară pe-acorduri de chitară
Mai lași o sticlă goală, mai rupi o țigară.
Liniștea devine cea mai de preț într-un mod de viață haotic
Când neliniștea e răspândită cum era în trecut stilul gotic
Gândul mă poartă departe de promisiuni și speranțe deșarte
Mi-aduce, poate, amintiri cât pentru o carte.
Copil fiind, scriam poezii la ora de mate
La școală veneam mereu cu aceleași haine, poate prea purtate
Pătate de vin roșu sau arse de scrum
Iar în sufletul meu știu că le port și-acum.
Mă simt și-acasă pe drum, tu nu poți ști de ce
Dacă trăiești fără să știi cu adevărat cum e
Fără să prețuiești emoțiile precum comorile
Și vântul ce bate și te face să lupți cu morile.
Ofer maxim respect celor care înțeleg
Că înțelept e să ții piept oricărui eveniment
Direct ofer medalii spirituale celor care
Luptă în frontul vieții cu absolut tot ce le poate sta în cale.
[Refren]
Știu că simți ce zic că știu că simt ce zic
Când inima te întreabă ce-ai pățit iar tu-i răspunzi mințind ”Nimic! ”
Și dai la schimb o seară pe-acorduri de chitară
Mai lași o sticlă goală, mai rupi o țigară.
Știu că simți ce zic că știu că simt ce zic
Când inima te întreabă ce-ai pățit iar tu-i răspunzi mințind ”Nimic! ”
Dai la schimb o seară pe-acorduri de chitară
Mai lași o sticlă goală, mai rupi o țigară.
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta pentru supraviețuire în România, dezamăgirea față de prezent și resemnarea în fața greutăților. Refrenul exprimă o stare de negare a problemelor, refugiindu-se în muzică și vicii.