Dă-l mai tare în căști p-ăsta..
Cu suflet rece, stingher printre divizii ce trec către mercenari
Rămas printre ultimii dintre mohicani
Trai amar, sete, nevoi, priviri în gunoi
Noi nu suntem noi, suntem exact ce-ați vrut să fim voi.
Cu suflet rece, stingher printre divizii ce trec către mercenari
Rămas printre ultimii dintre mohicani
Trai amar, sete, nevoi, priviri în gunoi
Noi nu suntem noi, suntem exact ce-ați vrut să fim voi.
Izolați, băgați frica între surori și frați
Aliniați priorități materiale, lucrați pentru draci
Asimilați trăsături improprii pentru un neam de daci
Copiii noștri cresc sufletește cam nespălați.
Căpătați vile, averi, noi mâncăm tot ce-am avut ieri
Și concediul ni-l petrecem la terasă, prin cartier
E exact la fel ca atunci când creșteam râzând
Și părinții ne ascundeau cum e de fapt pe Pământ.
E regie și în film suntem sclavi și ne mândrim
pentru cine muncim. Cum vine asta? Hai să fim
liberi, să gândim, să mergem, s-avem curaj să trecem
Să oprim când vrem să ne gândim ”Noi ce alegem? ”
Din Babylon în Bethleem suntem toți idem
Melanina e doar un item, nu-l mai faceți voi suprem
Avem un cod genetic blocat pentru a fi în sistem
Și ne certăm c-așa vor ei, ne țin pe loc într-un fel.
Cu suflet rece, stingher printre divizii ce trec către mercenari
Rămas printre ultimii dintre mohicani
Trai amar, sete, nevoi, priviri în gunoi
Noi nu suntem noi, suntem exact ce-ați vrut să fim voi.
Cu suflet rece, stingher printre divizii ce trec către mercenari
Rămas printre ultimii dintre mohicani
Trai amar, sete, nevoi, priviri în gunoi
Noi nu suntem noi, suntem exact ce-ați vrut să fim voi.
Ați reușit, cei mai mulți oameni sunt animale
Și cei mai buni oameni de prea puține ori îmi ies în cale
Pare că stau singur așteptând asemănări
Ascultând aceleași stări, navigând și peste mări.
Găsesc tot neliniștea nopții, panica morții
Că hoții ne fură timpul ce-l doreau atât nepoții
Mai stai, bătrâne, o să-mi lipsești pot spune
Cele mai bune zile au fost când toți eram pe lume
călare pe soare, într-un moment în care
nu știam că fiecare va lua apoi altă cale
Ne-amintim când unul moare cu dor de vechea cărare
Chiar dacă-s alte felinare o să fim aici, golane.
Cu vișinată și trei bețe pentru cine-o să mai plece
O varsă cine își amintește, cine n-a fost suflet rece
Doisprezece golani să bea și în amintirea mea
După ce-oi vedea pe-ailaltă, pân’ atunci rămân cam așa..
Cu suflet rece, stingher printre divizii ce trec către mercenari
Rămas printre ultimii dintre mohicani
Trai amar, sete, nevoi, priviri în gunoi
Noi nu suntem noi, suntem exact ce-ați vrut să fim voi.
Suflet rece, stingher printre divizii ce trec către mercenari
Rămas printre ultimii dintre mohicani
Trai amar, sete, nevoi, priviri în gunoi
Noi nu suntem noi, suntem exact ce-ați vrut să fim voi.
Cu sânge rece..
Cu sânge rece..
Cu sânge rece..
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de alienare și deziluzie față de societatea contemporană, criticând materialismul și pierderea valorilor umane. Artistul rememorează cu nostalgie vremurile trecute, marcate de unitate și bucurie, în contrast cu prezentul alienat și individualist.