Ia-mă, Doamne, ia-mă.
Înainte să fac nuntă
Credeam că nevasta-i mută
Trei cuvinte-abia scotea
Şi ce drag mi-era de ea
După ce trecu şi nunta
Începu a vorbi muta
Acu nici dracu n-o-ntrece
Eu zic una şi ea zece
R: Au Ia-mă D-ne, ia-mă ia-mă
Nu mai ştiu nici cum mă cheamă
Muierea m-o zăpăcit
Însurat mi-o trebuit.
Am muierea vorbăreaţă
Mă scoală de dimineaţă
„Du-te mă şi cară apă
Mergi la coasă, mergi la sapă
Du-te şi prinde găina
Că eu vorbesc cu vecina
Nu sta mă, nimic nu faci
Când vorbesc eu, tu să taci”
R: Au Ia-mă D-ne, ia-mă ia-mă
Nu mai ştiu nici cum mă cheamă
Muierea m-o zăpăcit
Însurat mi-o trebuit.
Ce mai fericită este
Nevasta, când îmi dă veste
„De mâine şi mama vine
Să stea trei zile cu mine”
Doamne şi ce viaţă-ncepe
Că soacră-mea se pricepe
Să mă certe-o zi întreagă
De mă lasă fără vlagă.
R: Au Ia-mă D-ne, ia-mă ia-mă
Nu mai ştiu nici cum mă cheamă
Muierea m-o zăpăcit
Însurat mi-o trebuit.
Măi nevastă, draga mea
Stai aşa, că nu-i aşa
Tu mă iei mereu la rost
Bag de seamă, mă crezi prost
Am să pun picioru-n prag
Şi-oi trăi cum mi-o fi drag
Că zicea o vorbă moşul
„În casă cântă cocoşul”
R: Au Ia-mă D-ne, ia-mă ia-mă
Nu mai ştiu nici cum mă cheamă
Muierea m-o zăpăcit
Însurat mi-o trebuit
Sensul versurilor
Un bărbat se plânge de viața de căsnicie, fiind exasperat de soția sa vorbăreață și de soacră. El își dorește să scape de această situație, regretând decizia de a se însura.