Mă vorbesc muierile,
Nu le mai tac gurile,
De ciudă-mi scot vorbe rele,
Că mi-s mai faină ca ele.
Dar nu toate mă vorbesc,
Numai care nu gândesc
Că n-avem ce împărți,
Că-n locul meu nu pot fi.
Numai cine nu mă știe
Mă țin cu rău și mânie,
Că nu-i om să mă cunoască
Și să nu mă îndrăgească.
Am suflet mare și bun
Și nu-mi las prietenii-n drum,
Și cine-i om cu mine
Toată viața-i merge bine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă atitudinea unei persoane față de bârfele și invidia celor din jur. Ea își afirmă încrederea în sine și subliniază importanța prieteniei și a bunătății.
