Cine-o făcut dragostea
Cred că și-o pierdut mintea,
Că eu am pierdut-o iubind,
Din dor și drag pătimind.
Așa-i dragostea lăsată,
Bat-o norocul s-o bată,
Umbli zi și umbli noapte,
Te bat gândurile toate.
Dragostea-i cu nărav,
Lasă sufletul bolnav,
Te poartă unde vrea ea
Cât de largă-i lumea.
Și oricât te-mpotrivești
Faci ce faci și tot iubești,
Nu dai socoteală la nimeni
Măcar oricine ce-ar spune
Și pământul de-ar crăpa
Și tot nu-ți lași dragostea.
Sensul versurilor
Piesa descrie natura contradictorie a dragostei, care aduce atât bucurie, cât și suferință. Vorbește despre pierderea de sine în iubire și despre faptul că, oricât te-ai împotrivi, dragostea te domină.