Bade, ochii tăi mă-mbată,
Pentru ei dau lumea toată
Și de mai faci câte-un rău
Te iert că ești puiul meu.
Mi-ești drag cum nici nu pot spune,
Și ce-i rău iubesc la tine,
Și când la mine te uiți
Mă scoți, bădiță, din minți.
Dorul tău, bade, mă poartă
De-am colindat lumea toată,
Și nicicând nu-mi pare rău
Că eu am vrut să fii al meu,
De cum ți-am văzut ochii
Am știut c-al meu oi fi.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și necondiționată față de persoana iubită. Vorbitoarea este complet fermecată de ochii iubitului și își declară devotamentul absolut, iertându-i chiar și greșelile. Dragostea o poartă prin lume, fără regret.