Lasă, bărbate, paharul,
Nu mai sta cu lăutarul,
Fă-te om la casa ta
Și nu-mi mai mânca viața!
Nu fi, mândră, necăjită
C-am dat banii la muzică,
Că unde-or fost alții vin
Și de ce să ne sfădim?!
Știi c-am patimă și-s rău
Când mă duc la birt și beu’,
Muzica-mi cântă doar mie,
De n-am beau pe datorie.
Las’ să beau, să sparg pahare,
Să-mi treacă de supărare,
Că lumea de mă vorbește
În trei zile se oprește
Și-atunci iar m-oi îmbăta
S-aibă grija cui purta.
Sensul versurilor
Un bărbat își justifică pasiunea pentru băutură și muzică, ignorând reproșurile partenerei. El găsește alinare în alcool și muzică, chiar dacă asta înseamnă datorii și judecata celorlalți.