Cine nu are copii
Pierde multe bucurii,
Nu știe ce-nseamnă-n lume
S-ai un suflet rupt din tine,
Lucră azi și lucră mâine,
Și nu știe pentru cine,
Ce-ar strânge și ce-ar avea
N-are cine lăsa.
Copiii-ți fac zile bune
Și-ai de ce trăi pe lume,
Ai pentru ce să trupești,
Să le dai, să-i ocrotești,
Îți fac și bune, și rele
Te-nveți să trăiești cu ele,
Când te țucă pe obraz
Îți trece orice necaz.
Cât de necăjit ai fi
Nu-ți uiți dragul de copii,
Măcar de-ar fi să tragi rău
Tot îi strângi la pieptul tău
Și fără nicio socoată
Tot îi ajuți viața toată,
Pentru ei așa ai vrea
Ce-i mai bun să-ți dea viața.
Un părinte iartă toate
Și îți dă și ce nu poate,
Faci pe lume ce nu crezi
Numai fericiți să-i vezi,
D-aia cine-are copii
Are pentru ce trăi
Și cât ai de sărac
Cu ei te socoți bogat.
Sensul versurilor
Piesa subliniază bucuriile și împlinirile pe care le aduc copiii în viața unui om. Evidențiază sacrificiile și dragostea necondiționată a părinților, arătând că, indiferent de greutăți, copiii sunt o sursă de bogăție și sens.