Vai de omul necăjit,
Chinuit îi pe pământ,
Îi trec cu greu nopțile
Și-și blesteamă zilele,
Că parcă-i un făcut
Ăl de face rău mai mult
Vede-n viață numai bine
Și-are zilele senine.
Doamne, mie cum mi-o fi,
Cum mi-oi sfârși zilele,
Că nici la dușmanul meu
N-am răbdat să-i fie rău
Și mai o viață de-aș avea
Și cred că nu m-aș schimba.
Sensul versurilor
Piesa exprimă suferința unui om chinuit de viață, care se simte nedreptățit și își pune întrebări despre sensul existenței. În ciuda greutăților, își păstrează bunătatea și compasiunea.