Bade, floare pălămidă,
Dragostea ne-o fost cu smântă,
Și-am jurat, bade, că vreau
Inima din piept să-ți iau,
Am jurat, dar n-am putut
Că alta te-o întrecut.
Ți-o luat alta inima,
Dar i-o fi viața grea,
O vedea ce-o pătimi,
Viața ca neagră i-o fi,
Și multă vreme n-o trece
I-o fi acru când te vede.
Bade, cine nu te știe
Te crede icoană vie
Că știi frumos să vorbești,
Mințile să le sucești,
Om întreg îl scoți din minți,
Cumperi omul și îl vinzi.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dezamăgirea și amărăciunea unei persoane trădate în dragoste. Persoana respectivă anticipează că cel care a trădat va suferi consecințele faptelor sale, iar viața îi va deveni amară.