Ține-l, Doamne, pe badea
Că el mi-i toată viața,
Nu mi-l lua de lângă mine
Că nu mai am rost pe lume.
Doamne, ia-mi zile din viață,
Dar nu-mi lua badea din brață,
Fără el n-am bucurie
Și viața mi-i tot pustie.
Fără el nu pot trăi,
Baș de-mi mănâncă zilele,
Nima nu-i ca el pe lume,
Și de-ar fi nu-i pentru mine.
Badea, bucuria mea,
Să vreau nu te pot lăsa,
C-am probat și fără tine
Nu mai am inimă-n mine
Și de oriunde-aș fi pe lume
Mă întorc, bade, la tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă disperarea și devotamentul absolut față de persoana iubită. Naratorul imploră divinitatea să nu-i ia partenerul, fiindcă viața sa nu ar mai avea sens fără el, preferând să-și sacrifice propria viață decât să trăiască fără iubire.