Mi te-ai dus, bade, te-ai dus,
Vorbă bună nu mi-ai spus,
Că te-ai dus nu mi-ar păsa,
Dar mi-ai luat și inima.
Bade, dragoste curată,
Să știu că mai vii vreodată
Mi-aș face un scaun de piatră
Și te-aș aștepta în poartă.
De când nu te-ai arătat
Frunza-n codru s-o uscat
Și-o picat toată-n părău,
Dragul sufletului meu!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei persoane părăsite de cel drag. Ea își exprimă dorul și regretul, fiind dispusă să aștepte o eventuală reîntoarcere, chiar și în condiții dificile.