Toată lumea-mi zice mie bade-așa
Că nu-i bună dragostea,
Nu-i de lipsă ca s-o spună,
Că și eu văd că nu-i bună.
Că de-ar fi bună, bădiță, dragostea
Nimeni n-ar zăcea de ea,
Când la inimă se pune
Te arde ca și-un tăciune.
Și n-o poți stinge bădiț-așa ușor
Nici cu apă de izvor,
Nici cu apă din fântână
De-ai turna o săptămână,
De-ai turna fără-ncetare
Ea te arde tot mai tare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de dragoste, descriind-o ca pe o forță distructivă care arde inima și nu poate fi stinsă cu ușurință. Vorbitorul constată că dragostea nu este bună, deoarece provoacă suferință.