Ăsta-i brâul bănățean
Și-l joacă omul pogan
Pe picior și contractat,
De la ăi bătrâni lăsat.
Ăsta-i brâul legănat,
De mică l-am învățat
Și-am să-l joc și am să-l cânt
Cât mi-s vie pe pământ.
Ăsta-i brâul bătrânesc
Când l-aud nu mai pestesc
Și îl joc măcar ce-ar fi
Că nu-mi stau picioarele.
Ăsta-i brâul de la munte,
Cine-l știe să nu-l uite,
Că nu-i bănățean curat
Brâul să nu-l fi jucat.
Ăsta-i brâu cu fală multă,
Cine-l știe nu-l mai uită
Și se joacă legănat
La min’ la munte-n Banat.
Sensul versurilor
Piesa celebrează brâul bănățean, un dans tradițional, ca parte importantă a identității culturale locale. Versurile exprimă bucuria și mândria de a dansa și de a păstra această tradiție vie.