Mamă, inima ți-i rană,
Pleacă feciorul cătană,
L-ai crescut, l-ai ocrotit,
Nu vrei să-l știi chinuit.
C-așa-i o mamă pe lume
Copilul și-l vrea la bine,
O viață l-ar alinta,
Nu l-ar da de lângă ea.
Mama-l dezmiardă cu dor,
Și dacă-i mare fecior
Pentru ea copil rămâne
Atât cât îi vie-n lume.
Face cufărul și plânge,
Jalea de fecior o stinge,
Nu vrea să-l știe departe
Nicio zi și nicio noapte.
Plâng mândruțele-n cărare,
Dar mama plânge mai tare,
Lacrimile de mândruță
Nu-s grele ca de măicuță,
Mândre afli câte-ai vrea,
Dar mamă-i doar una.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei mame la despărțirea de fiul ei, care pleacă în armată. Subliniază legătura unică dintre mamă și fiu și sacrificiul matern.