La omul care mi-i drag
Treabă n-am, dar cale-mi fac,
Iar la cel ce mi-i urât,
Treabă am, dar nu mă duc.
La mândra cu gura dulce,
De trei ori pe zi m-aş duce,
Dar la cea ce nu-i pe plac
Nici pe la poartă nu-i calc.
Mândruţa, care-i mândruţă,
Iese la poartă desculţă,
Dar aceea blestemată
Nu iese nici încălţată.
https://Versuri. ro/w/73c7.
Asta-i mândra, bat-o norii,
Îi cunosc eu ochişorii,
Asta-i mândra, o cunosc,
Că la mine-n braţe-o fost.
Lelea ‘naltă şi chitită
Şede-n râpă prăvălită,
Să mă bată Dumnezeu
Dacă-am prăvălit-o eu!.
Să mă bată Dumnezeu,
Dacă mai fac şi eu rău!
Să mă bată cât de tare,
Pentru mândra nu mă doare!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă preferințele naratorului, evidențiind atracția față de persoanele dragi și respingerea celor antipatice. Se remarcă devotamentul față de persoana iubită, fiind dispus să suporte orice pentru ea.