Lumea zice că-s nebun.
Că vorbesc singur pe drum.
Of, inima mea. Of, inima mea…
Nu-s nebun, vorbesc cu tine.
Că te simt mereu cu mine.
Of, inima mea. Of, inima mea…
Refren:
Vad doar imaginea ta.
Eu peste tot vorbesc cu ea.
Stă chiar în fața mea.
Cum de n-o vede și altcineva?
Te caut cu o privire.
Simt că tu mă strigi pe mine.
Of, inima mea. Of, inima mea…
Nu ești, nu te pot vedea.
Tu ești doar în mintea mea.
Of, inima mea. Of, inima mea…
Vad doar imaginea ta.
Eu peste tot vorbesc cu ea.
Stă chiar în fața mea.
Cum de n-o vede și altcineva?
Lumea zice că-s nebun.
Că vorbesc singur pe drum.
Of, inima mea. Of, inima mea…
Nu ești, nu te pot vedea.
Tu ești doar în mintea mea.
Of, inima mea. Of, inima mea.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de dor și pierdere profundă, unde protagonistul este obsedat de imaginea unei persoane iubite care nu mai este prezentă fizic. El este considerat nebun de ceilalți pentru că vorbește cu această imagine, dar pentru el, ea este încă reală în mintea și inima sa.