În sufletul meu e pustiu,
În serile nopți e târziu,
Cu ochii la cerul privesc,
Te vreau doar pe tine.
Dar știu că totul e un vis,
Deschid ochi și este trist,
Când știu că nu mai pot să fiu lângă tine.
Adio, dragostea mea,
De astăzi nu ne-om mai vedea,
Regret și aș vrea să-ți rămân amintire.
Cu sufletul până la cer,
Din inimă vreau să-ți ofer,
Acești trandafiri,
Cu dragoste doar pentru tine.
Mă rog la îngeri cerești,
De mine ca să-ți amintești,
Să știi să nu uiți,
Că nu pot trăi fără tine.
Cu chinuri și lacrimi trăiesc,
De tine când îmi amintesc,
Mă rog zi de zi să
Te întorci iar la mine.
Sufăr și nu pot trăi,
Fără de tine o zi,
Regret ce am făcut,
Și nu pot să fiu lângă tine.
Cu poza ta am rămas,
Cu lacrima pe obraz,
Dar sper zi de zi că vei fi,
Din nou lângă mine.
Mă rog la îngeri cerești,
De mine ca să-ți amintești,
Să știi să nu uiți,
Că nu pot trăi fără tine.
Cu chinuri și lacrimi trăiesc,
De tine când îmi amintesc,
Mă rog zi de zi,
Să te întorci iar la mine.
Îmi aduc aminte cândva,
Îmi spuneai că voi regreta,
Zâmbeam și credeam,
Că toată lumea e a mea.
Acum mă gândesc la trecut,
La cuvintele ce te-au durut,
Nu credeam că tu suferi,
Și plângi pentru mine.
Dar una nu pot să ți-o cred,
Când spui că nu vrei să te văd,
Nu cred că acum, nu mai simți,
Nimic pentru mine.
Eu totuși voi încerca,
Să-ți recapăt dragostea ta,
Să te fac fericită din nou,
Lângă mine.
Mă rog la îngeri cerești,
De mine ca să-ți amintești,
Să știi să nu uiți,
Că nu pot trăi fără tine.
Cu chinuri și lacrimi trăiesc,
De tine când îmi amintesc,
Mă rog zi de zi,
Să te întorci iar la mine.
Mă rog la îngeri cerești,
De mine să-ți amintești,
Să știi să nu poți,
Că nu pot trăi fără tine.
Cu chinuri și lacrimi trăiesc,
De tine când îmi amintesc,
Mă rog zi de zi să te întorci,
Iar la mine.
Mă rog, zi de zi să te întorci,
Din nou iar la mine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund și dorința de iertare după o despărțire. Naratorul se roagă pentru o a doua șansă, mărturisind suferința și incapacitatea de a trăi fără persoana iubită. Versurile reflectă o luptă interioară între amintiri și realitatea dureroasă a pierderii.