Nimeni Altu – Absint

Pun absint în limonadă să-i dea culoare,
Azi sărbătorim nisip, apă și soare.
Parcă nimic nu doare,
Uite, și fericirea ne-a ieșit în cale.
Zâmbește, cu ochii prea roșii,
Ne zice orice și râdem ca proștii.
Și o știi, la fel ca odinioară:
Încontinuu în vacanța mea de vară.
Și-mi pun muzică, începe dimineața;
Doamne, să-ți trăiască mă-ta, ce frumoasă e viața!
Și mama râde când citește ce-am notat,
Se bucură că nu mai sunt așa handicapat.
Am fost o vreme plecat cu sorcova ruptă,
Vâsleam în derivă cu pluta pe conductă,
Ape tulburi, numai condiții nașpa:
O vreme mă gândeam că o să ne pierdem casa.
Și îmi iubesc nevasta,
ea m-a scos din asta,
M-a cules de pe străzi când o luasem razna,
Să-nvăț să trăiesc – Asta mi-e arta!
Îți mulțumesc și te iubesc, Nimeni Alta!.
Mai știi cum dansam în sufragerie,
Printre cutii, fericiți, în sărăcie?
Până și pisicile parcă zâmbeau
Și se alergau prin casă; se jucau.
………
Momente rămase în sufletul meu..
Pe care le port cu mine mereu
Să nu uit nicicând, mai stau pe pământ
Că fără toate astea n-aș știi cine sunt
(x2)
………
Sunt un om de rând, sunt un vechi hoinar
Și fiecare zi, pentru mine e un dar.
Și-am trăit cred că, de multe ori
Cât juma’ din viață cu capul în nori.
Și oamenii dragi, la fel ca mine
Se bucură atunci când mi-e bine
Momente când stăm, și ne amintim de prostii;
Nu poți să le cumperi, poți doar să le scrii.
Din firavul fir al vieții, așa se spune
Eu pot să și plec, dar piesa rămâne.
Cândva, vom fi toți un moment,
Dar până atunci timpul trece mai lent.
Și nu mă grăbesc s-ajung nicăieri
Am zece țigări și douăj’ de beri
Și mă simt de parcă ar fi ieri,
Aveam zece țigări și douăj’ de beri.
În ce an suntem? – că fac asta de mult,
Când e vorba de viață sunt în primul rând
Și cât mai cânt o să mai beau și niște vin
Și-o să mai revin să depănăm amintiri.
Zici că cu asta mă ocup și de fapt
Eu chiar cu asta mă ocup
Surprins de câte mai duc,
Iar fumez ca un turc; bairam, giumbușluc.
………
Momente rămase în sufletul meu..
Pe care le port cu mine mereu
Să nu uit nicicând, mai stau pe pământ
Că fără toate astea n-aș știi cine sunt
(x2)

Sensul versurilor

Piesa este o reflecție nostalgică asupra vieții, cu bune și rele, și o celebrare a momentelor simple și a oamenilor dragi. Vorbește despre depășirea dificultăților și despre găsirea fericirii în lucrurile mărunte, amintindu-și cu drag de trecut.

Lasă un comentariu