Mândruța care-i mândruță
Vine la iubit desculță,
Îi frumoasă ca o floare
Și iubește până moare.
Mândruța care-i frumoasă
Tot cu drag o ții în casă,
Toată casa-ți veselește,
Frumos râde și vorbește
Și nicicând nu se jelește.
Mândruța care iubește
Spală noaptea și cârpește,
Dar ziua se primenește
Tot după iubit tânjește,
Tot după iubit tânjește
La nima nu povestește,
Mândruța care iubește
Spală noaptea și cârpește,
Dar ziua se primenește
Tot după iubit gândește.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o fată tânără, harnică și devotată iubitului ei. Ea este văzută ca o prezență luminoasă în casă, aducând bucurie și împlinire.