Țață, ți-aș pupa gurița
Dacă ți-ai ține credința,
Că-i vremea pe-mprumut:
Tu mă pupi și eu te pup.
Eu credința mi-aș ținea,
Dar mai sunt ca dumneata
Care mi-ar pupa gura,
Și-s muiere cu lipici,
Nu dau gură pe-mprumut.
S-o scumpit ziua de coasă
Și muierile frumoasă,
Scumpă-i ziua de săpat
Și muierea cu bărbat.
Sensul versurilor
Piesa descrie un dialog jucăuș despre reciprocitatea afecțiunii și valoarea atașată acesteia. Se subliniază ideea că afecțiunea trebuie să fie reciprocă și că femeile valoroase sunt greu de obținut.