Crenguță ruptă din rouă,
Mă-ncearcă-o dragoste nouă
Și-a trecut aproape-un an
De când liniște nu am.
Inimioară, nu te-ascult
Și ce-mi spui nu vreau s-aud
Că-i frumoasă dragostea
Și puiul de mult mă vrea.
Inimă, de-acum ‘nainte
De iubești să iei aminte
Că mie nu mi-a fost bine,
Iubește, dar fără mine.
Refren:
Inimioară, ce mai vrei,
De la capăt iar s-o iei,
Și te-ntreb eu până când
Că abia te-ai liniștit?
Că te-ncearcă dragostea
Și te-amăgește viața
Și-ai s-ajungi vorbele mele
După chinuri și durere.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și avertizează asupra pericolelor iubirii naive. Naratorul, cu experiența dureroasă în spate, își îndeamnă inima să fie precaută și să învețe din greșelile trecutului, anticipând suferința ce poate veni odată cu dragostea.