Fir-ar dracu de muiere
Cu cămașa ta din șele,
Dai cu picioru-n pământ,
Vrei de toate să-ți aduc.
Când vin acasă cu banii
Tu-i împarți la datorii,
Dai pe aur și pe țoale
C-aduce prostul parale.
Și oricât să cheltuiești
Mulțumită nu mai ești,
Nu-mi aud o vorbă bună
Măcar o dată pe lună.
Dar stau și mă socotesc
De traiul care-l trăiesc,
Numai eu sunt vinovat
Că așa te-am învățat.
Refren:
Cine-o mai face ca mine
Să intre-n pământ cu zile,
Că muncesc pân’ mă ia dracu,
Ea face ce-o taie capul.
Sensul versurilor
Piesa descrie frustrarea unui bărbat față de soția sa, care cheltuie banii câștigați de el pe datorii și lucruri inutile. El se simte neapreciat și realizează că este parțial vinovat pentru situația actuală.
