De-aș fi sus unde e luna
Să pot neichii să-i dau mâna,
Unde-i luna nu pot fi,
Cu neica nu pot vorbi,
Că luna e pe cer sus,
Puiul e departe dus.
De-ai fi, lună, vorbitoare
Pe cât ești de lucitoare
Eu pe tine aș trimete
Dorul meu tot într-o carte
Și tu să-mi aduci iar dor
De la al meu puișor.
Dacă puiu-aproape-ar fi
Eu mai iut m-aș răcori,
Dar mi-e puiuțul departe,
Dorul inima mi-o arde,
Nici noaptea nu pot dormi
Până puiul n-o veni.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei persoane față de iubitul/iubita sa, aflat/ă la distanță. Luna este personificată și invocată ca mesager, iar distanța fizică intensifică sentimentul de dor și insomnie.