Nu găsesc undeva leac
Inimioara să mi-o-mpac
De necazuri și durere,
De dragoste și de jele,
Inimioară, inimioară,
Ți-aș pune zece zăvoare,
Zăvoare și-un lacăt mare
Dragostea să-ți dea ocoale,
Inimioară, inimioară,
Ți-aș pune zece zăvoare,
Zăvoare și-un lacăt mare
Dragostea să-ți dea ocoale.
Dar eu știu că-s vorbe goale,
La inimă nu-s zăvoare,
Una-i spui și alta face,
Nici noapte nu-ți mai dă pace,
Inimioară, inimioară,
Ți-aș pune zece zăvoare,
Zăvoare și-un drug de fier,
Trei lacăte de oțel,
Inimioară, inimioară,
Ți-aș pune zece zăvoare,
Zăvoare și-un lacăt mare
Dragostea să-ți dea ocoale.
Inimioară pribegită,
De dragoste pustiită,
Te-am învățat tot de bine
Și n-ai ascultat de mine,
Te-ai aprins, ai ars ca jarul
Și-acum vezi ce e amarul,
Inimioară, inimioară,
Ți-aș pune zece zăvoare,
Te-ai aprins, ai ars ca jarul
Și-acum vezi ce e amarul,
Inimioară pribegită,
De dragoste pustiită!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei inimi frânte și căutarea unui remediu pentru suferința provocată de dragoste. Vorbitorul își dorește să-și protejeze inima de viitoare dezamăgiri, dar recunoaște că este imposibil să o ferească complet de sentimente.