Din iubitul meu cel mult
Ajunsei să mă-mprumut
La cine nu m-am gândit
Și la cin’ n-am socotit.
Din dragostea mea cea mare
Ajunsei să fiu datoare
Cui nu dau nicio crezare
Și rost lângă mine n-are.
Cui vreau rostul și cuvântul
Nu-mi ia seama nici cu gândul,
N-are ochi ca să mă vadă,
Nici suflet să mă-nțeleagă,
Nu îmi vrea nici rău, nici bine,
Stă degeaba lângă mine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă a unei persoane care, din dragoste, ajunge să se împrumute și să se îndatoreze față de cine nu ar fi crezut niciodată. Persoana iubită nu îi acordă atenție și nu-i împărtășește sentimentele, lăsând-o într-o stare de dependență emoțională și nefericire.