La fântână după piatră
Judecă un june-o fată:
– Mărită-te, fată mare,
Că ești bobocel de floare,
Nu mai sta nemăritată
Ca mărgeaua deșirată!
– Neică, nu m-oi mărita
Până nu te-ai însura
Să vedem pe cine-oi lua
Cu mine de-o semăna.
De-o fi oacheșă ca mine
S-aveți parte tot de bine
Dac-o semăna cu mine
S-aveți parte tot de bine,
De-i ca mine ocheșea
Tu să faci casă cu ea,
Dar de-o fi vreo bălăioară
În seara nunții să moară.
Să te-nsori de nouă ori
Și să ai nouă feciori
Și la urmă o fetiță
Să te poarte pe uliță
De la poartă la portiță,
De la prag pân’ la ușiță,
Să vii și la pragul meu
Că te-oi judeca și eu.
Sensul versurilor
O fată refuză să se mărite până când junele nu se va însura. Ea lansează un blestem asupra lui, dorindu-i nenorociri dacă soția lui nu va fi ca ea, și promite să-l judece și ea la momentul potrivit.